Definita cuvantului creastă
creástă (créste), s. f. – 1. Excrescență cărnoasă pe care o au pe cap unele păsări. – 2. Moț de pene, panaș. – 3. Partea cea mai de sus a unei case, coamă de acoperiș. – 4. Capăt al unui obiect, cînd prezintă un aspect mai mult sau mai puțin asemănător cu cel al unei creste. – 5. Vîrf, culme, apogeu, punct culminant. – 6. Vîrf de munte, culme. – 7. Masă pentru frămîntat brînza. – 8. Crestătură, deschizătură. – Mr. criastă „culme”, megl. creastă. Lat. crĭsta (Pușcariu 410; Candrea-Dens., 403; REW 2330; DAR); cf. alb. kreštë (Meyer 205; Philippide, II, 639), it., prov., cat., sp. cresta, fr. crête, port. crista. Pentru sensul 8, cf. cresta. – Der. crestat, adj. (cu creastă mare); crestos, adj. (cu creastă mare). Din rom. provine sb. kreasta (Candrea, Elemente, 407). Cf. cresta.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu creastă
STĂNOÁGĂ, stănoage, s. f. (Tipogr.) Raft în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere când se culege un text. – Refăcut din stănoage (pl. lui stănog). Vezi definitia »
PERIORHÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii testiculare. [Cf. fr. périorchite]. Vezi definitia »
LEȘUIÁLĂ, leșuieli, s. f. (Reg.) Leșială. – Leșui + suf. -eală. Vezi definitia »
boárcă (boárce), s. f. – 1. Pește, Rhodeus amarus. – 2. Epitet satiric și depreciativ pentru țigani. Origine necunoscută, poate expresivă. Numai în Mold. Vezi definitia »
CHIMIOSINTÉZĂ, chimiosinteze, s. f. (Biol.) Chemosinteză. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiosynthèse. Vezi definitia »