Definita cuvantului crîncen
crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crîncen
pîșén (-nă), adj. – Încrezut, înfumurat. – Var. pîșin, pășin. Sl. pyšanŭ, part. de la pyšati sę „a se înfumura” (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. pîșenie, s. f. (înv., mîndrie). Vezi definitia »
BIOGÉN, -Ă adj. (Despre roci) Care a luat naștere din viețuitoare. ♦ (s.n.) Preparat obținut din culturi de bacterii, care îmbogățesc solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. [< fr. biogène, < gr. bios – viață, gennan – a naște]. Vezi definitia »
METILÉN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon și doi de hidrogen. ◊ Albastru de metilen = materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. méthylène, cf. germ. Methylen]. Vezi definitia »
PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum]. Vezi definitia »
GODÉN s.n. v. godin. Vezi definitia »