léurdă s. f. – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul alb. hudërë „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; după Scriban, în legătură cu lat. luridus. Der. par să arate că sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „pădure mlăștinoasă”, cum sînt cele în care crește în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o var. a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. – Der. leurdeasă, s. f. (pădure); leurdar, s. m. (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda. Vezi definitia »

vádră (va-dră) s. f. g.-d. art. védrei; pl. védre Vezi definitia »

TĂTÍȚĂ s. m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -iță. Vezi definitia »

sărutătúră, sărutătúri, s.f. (înv.) 1. salut. 2. sărutare insistentă, de lungă durată. Vezi definitia »

GASCONÁDĂ s. f. lăudăroșenie, fanfaronadă. (< fr. gasconnade) Vezi definitia »