sleí (-iésc, -ít), vb. – 1. A goli, a deseca o fîntînă pentru a o curăța. – 2. A evacua apa. – 3. A secătui, a istovi. – 4. A epuiza, a consuma, a uza. – 5. (Înv.) A filtra, a topi. – 6. A bate, a amesteca mazărea cu fasolea pentru a face o pastă. – 7. (Refl.) A se închega, a se coagula. Sl. sŭliti, sŭlijati „a topi” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; cihac, II, 168), cf. leit, sloi. Vezi definitia »

CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. Vezi definitia »

CÂRDEI, Filimon (1903-1971, n. Rădăuți), zoolog român. Prof. univ. la Iași. Studii de sistematica, biologia, ecologia și zoogeografia opilionidelor, odonatelor, formicidelor. Coautor șa Fauna R.S.R. (Odonata). Vezi definitia »

CEI, José Miguel (n. 1918), biolog argentinian. Prof. la Univ. Tucumán și Cuya (Chile). Cercetări asupra ciclului sexual la amfibieni, involuția vederii la batracienii neotropicali. A descoperit bipolaritatea fiziologică a ritmurilor interne la anure. Vezi definitia »

OSTREI- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) stridie”. [Pron. -tre-i-, var. ostri-. / < fr. ostrei-, it. ostri-, cf. lat. ostrea, gr. ostreon]. Vezi definitia »