pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepistii. 4. iarbă rară și mică. 5. loc dintr-o porumbiște în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare. Vezi definitia »

SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară. Vezi definitia »

PROTONÉMĂ s.f. (Bot.) Organ filamentos la briofite, licheni și alge din care ia naștere corpul vegetativ al plantei. [< fr. protonéma, cf. gr. protos – primul, néma – fir]. Vezi definitia »

MIDINÉTĂ s.f. Tânără croitoreasă sau modistă pariziană. [< fr. midinette]. Vezi definitia »

AMHÁRICĂ s.f. Limbă semitică vorbită de etiopieni (și oficială în Etiopia). (cf. fr. amharique, engl. amharic < Amhara (n.pr., fost regat în NV Etiopiei)) [et. și AHDEL] Vezi definitia »