CORIACÉU, -ÉE, coriacei, -ee, adj. Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ Fig. Tenace, dur, zgârcit. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. coriacé, lat. coriaceus. Vezi definitia »

BOURDIEU [burdiö], Pierre (1930-2002), sociolog francez. A studiat procesul transmiterii bunurilor culturale și modul în care integrarea acestora în „habitusuri” (limbaj, de ex.) asigură îndividului un statul determinat în viața socială („Sensul practic”, „Schița unei teorii despre practică”). Vezi definitia »

evréu (evréi), s. m. – Persoană de religie mozaică, israelit. – Var. ebreu, ovrei. Ngr. Ἐβραιος. Sec. XVII. Var. din lat. (sec. XIX); și ovrei, din ngr. Ὀβραῖος. – Der. evreică (var. ovreică), s. f. (femeie care face parte din neamul evreilor); evreesc (var. ovreesc), adj. (ebraic); evreește (var. ovreește), adv. (ca evreii); evreime (var. ovreime), s. f. (totalitatea evreilor). Vezi definitia »

a trage din greu expr. a depune eforturi mari. Vezi definitia »

SUPÉU s. n. masă servită seara târziu (după un spectacol). (< fr. souper) Vezi definitia »