HORN s. n. 1. relief cu aspect de piramidă triunghiulară în regiunile alpine, în urma intersectării pereților circurilor glaciare. 2. (alp.) spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. (< germ. Horn, fr. horn) Vezi definitia »

BICÓRN, -Ă I. adj. bicornat. II. s. n. pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, la solemnități. (< fr. bicorne) Vezi definitia »

COTÚRN, coturni, s. m. Încălțăminte cu talpă groasă de lemn, pe care o purtau în antichitate actorii de tragedie ca să pară mai înalți. ♦ Fig. Simbol al tragedianului. – Din fr. cothurne, lat. cothurnus. Vezi definitia »

wéstern (angl.) [pron. ŭéstărn] s. n., pl. wésternuri Vezi definitia »

NOCTÚRN, -Ă adj. Care se face sau se petrece noaptea; de noapte. [Cf. fr. nocturne, lat. nocturnus]. Vezi definitia »