Definita cuvantului elen
elén (elénă), adj. – Din Grecia antică. – Var. (înv.) elin. Gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s. n.; elenist, s. m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elinește, adv. (în grecește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu elen
TRINITROTOLUÉN s. n. Substanță solidă, galbenă, cristalină, fabricată din toluen și folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil. [Pr.: -lu-en] – Din fr. trinitrotoluène. Vezi definitia »
FOSGÉN s.n. Gaz incolor, ușor lichefiabil, folosit în industria chimică și ca gaz de luptă asfixiant, toxic. [< fr. phosgène]. Vezi definitia »
chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »
DUODEN2(O)- elem. „duoden”. (< fr. duodén/o/-, cf. lat. duodenum /digitorum/, de 12 /degete/) Vezi definitia »
PERÉN, -Ă adj. 1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulți ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lungă durată. (< fr. pérenne, lat. perennis) Vezi definitia »