AUTONOMÍE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ◊ autoconducere. 3. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia) Vezi definitia »

EXPECTORÁȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; flegmă. (< fr. expectoration) Vezi definitia »

HEMATOMIELÍE s. f. hemoragie în măduva spinării. (< fr. hématomyélie) Vezi definitia »

JEJUNOSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie a unei anse jejunale la piele. [Gen. -iei. / < fr. jéjunostomie]. Vezi definitia »

chimíe (-íi), s. f. – Știința care studiază compoziția și proprietățile substanțelor. Gr. ϰημεία (sec. XVIII), înainte cu pronunțarea din ngr., astăzi cu fonetismul restabilit după pronunțarea erasmică. – Der. chimic, adj.; chimicesc (var. himic), s. m. (înv., chimic). Vezi definitia »