Definita cuvantului trigonometrie
TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relațiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ◊ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor plane. ◊ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie (< gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu trigonometrie
VOLUMETRÍE s.f. Măsurare a volumelor. ♦ Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. [Gen. -iei. / < fr. volumétrie]. Vezi definitia »
COCCIGODINÍE s. f. durere violentă la nivelul coccisului, în timpul sarcinilor și al afecțiunilor uterine. (< fr. coccygodynie) Vezi definitia »
COSMOCRAȚÍE s.f. (Rar) Monarhie universală (preconizată de antici). [Gen. -iei. / < fr. cosmocratie, cf. gr. kosmos – univers, kratos – putere]. Vezi definitia »
BIOGEOCENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază distribuția geografică a comunităților vegetale și animale. [Gen. -iei. / < fr. biogéocénologie]. Vezi definitia »
TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio) Vezi definitia »