Definita cuvantului afirmativ
AFIRMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care afirmă ceva; pozitiv. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță aparența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. (< fr. affirmatif, lat. affirmativus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu afirmativ
ACCENTUATÍV, -Ă adj. referitor la accente, la accentuație. (< it. accentuativo) Vezi definitia »
substantiv neutru regionalism din Ardeal care inseamnă; pridvor. terasă,prispă,verandă Vezi definitia »
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. Vezi definitia »
REVENDICATÍV, -Ă adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit. [Cf. fr. revendicatif]. Vezi definitia »
TEMPESTÍV, -Ă adj. (Rar) Care se întâmplă la timp potrivit; oportun, favorabil. [< lat. tempestivus]. Vezi definitia »