IZOCRONÍSM s.n. Însușirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o perioadă anumită de timp. ♦ Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie. [Var. isocronism s.n. / cf. fr. isochronisme]. Vezi definitia »

BILINGVÍSM s. n. situație a unui vorbitor bilingv. (< fr. bilinguisme) Vezi definitia »

PANGERMANÍSM s.n. (În 1914-1918) Concepție politică care preconiza unirea populațiilor de origine germanică într-un singur stat. [< fr. pangermanisme]. Vezi definitia »

resm (-muri), s. n. – Ceremonial, etichetă. – Var. rezm. Tc. resm (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

PROXENETÍSM s. n. Ocupația proxenetului; faptul de a trage foloase materiale din practicarea prostituției altuia. – Din fr. proxénétisme. Vezi definitia »