BAHMÉT, bahmeți, s. m. (Înv.) Cal tătăresc. – Tătar bahmat. Vezi definitia »

TÁCET s. n. (muz.) suspendare a participării unei voci sau unui instrument pe parcursul unei părți, unui fragment, într-o partitură corală sau orchestrală. (< lat. tacet, tace) Vezi definitia »

BARHÉT / BÁRHET s. n. țesătură de bumbac flanelată. (< germ. Barchent) Vezi definitia »

BARONÉT s.m. Titlu de noblețe în Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoană având acest titlu. [< fr. baronnet]. Vezi definitia »

MAGNÉT s.m. Corp care are însușirea de a atrage fierul. [Pl. -eți, (rar, s.n.) -turi. / < germ. Magnet, cf. lat., gr. magnes < Magnesia – oraș din Asia Mică, unde au fost descoperite în antichitate minereuri magnetice]. Vezi definitia »