DECLARATIVÍSM s. n. caracter declarativ. (< declarativ + -ism) Vezi definitia »

SUBIECTIVÍSM s. n. 1. concepție filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective, reducând realitatea la conștiință, la subiect (II, 1). ◊ (în teoria și practica socială) tendință de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor. 2. atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva. (< fr. subjectivisme) Vezi definitia »

PROXENETÍSM s. n. Ocupația proxenetului; faptul de a trage foloase materiale din practicarea prostituției altuia. – Din fr. proxénétisme. Vezi definitia »

BALCANÍSM s.n. Fenomen specific mentalității și moravurilor din zona Peninsulei Balcanice. ♦ Cuvânt sau construcție specifică uneia din limbile balcanice. [< Balcani + -ism]. Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s.n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. [Cf. fr. émotivisme]. Vezi definitia »