COSÓR, cosoare, s. n. 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat în viticultură și în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĩ. Vezi definitia »

INAUGURATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care inaugurează (ceva). [Pron. i-nau-. / cf. fr. inaugurateur]. Vezi definitia »

GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor. Vezi definitia »

a fi dus la obor expr. (intl.) a fi dus la deal (1., 3). Vezi definitia »

scoțătór, scoțătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; despre substanțe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpirație (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. și s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. și f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o mașină) în cursul unui proces de fabricație. Vezi definitia »