ISTORICÍSM s. n. 1. principiu al explicării fenomenelor care fac obiectul științelor naturii sau al științelor sociale, exclusiv prin geneza și evoluția lor. 2. morfologism. (< engl. historicism, germ. Historizismus) Vezi definitia »

COMPLEMENTARÍSM s. n. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în/prin care se formează noțiunea. (< fr. complémentarisme) Vezi definitia »

MULTILINGVÍSM s.n. (Rar) Caracterul a ceea ce este multilingv. V. polilingvism. [Cf. fr. multilinguisme]. Vezi definitia »

REPREZENTAȚIONÍSM s. n. teorie a reflectării realității. (< engl. representationism) Vezi definitia »

NATURÍSM s. n. Curent literar-artistic sau atitudine caracterizate prin atenția acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. ♦ Cult al naturii (1) sau al unor forțe personificate ale ei. – Din fr. naturisme. Vezi definitia »