SÍMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate împărți în elemente diferite. ◊ (s. n.) partidă de tenis între doi jucători; single (1). 2. care nu este complicat, ușor de făcut, de înțeles. ◊ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjugă fără auxiliar. 3. care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ◊ lipsit de cultură. (< fr. simple) Vezi definitia »

SUBANSÁMBLU s.n. Parte din ansamblul unui agregat mecanic, care apare de sine stătător într-un proces. [< sub- + ansamblu, după fr. sous-ensemble]. Vezi definitia »

țurlu-burlu adv. (reg.; despre părul capului) zbârlit. Vezi definitia »

HEMICÍCLU s. n. spațiu, încăpere în semicerc pentru festivități, întruniri etc. (< fr. hémicycle, lat. hemicyclium, amfiteatru) Vezi definitia »

GÁBLU s. n. fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în arhitectura gotică). (< fr. gable) Vezi definitia »