stidivós, -oásă, adj. (înv.) sfios, temător. Vezi definitia »

KOUROS CÚ-/ s. n. statuie antică grecească reprezentând un tânăr atlet nud, în poziție frontală, cu brațele întinse pe lângă corp și cu un picior puțin scos înainte. (< fr., gr. kouros) Vezi definitia »

duiós (duioásă), adj. – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.) doios. Lat. *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doi ‹ lat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. – Der. duioșie, s. f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s. f. (înv., duioșie); duință, s. f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează). Vezi definitia »

OLEIÓS, -OÁSĂ adj. v. uleios. Vezi definitia »

MERINÓS adj. inv. oaie ~ (și s. m.) = oaie cu lână albă, moale, ondulată și deasă; lână ~ = lâna unei astfel de oi. (< fr. mérinos) Vezi definitia »