CONGREGÁȚIE s.f. 1. Reuniune de călugări și călugărițe catolice aparținând aceluiași ordin religios. 2. Adunare de prelați însărcinată de papă cu examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 3. Departament în organizarea centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință a sinoadelor generale; (p. ext.) adunare religioasă. [Gen. -iei, var. congregațiune s.f. / cf. fr. congrégation, it. congregazione, lat. congregatio – reunire]. Vezi definitia »

CICLONASTÍE s. f. însușire a plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul suportului. (< fr. cyclonastie) Vezi definitia »

MEGALOMANÍE s.f. Grandomanie. ♦ (Med.) Nebunie care constă în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. [Gen. -iei. / < fr. mégalomanie, cf. gr. megas – mare, mania – nebunie]. Vezi definitia »

OFIOGRAFÍE s. f. Ofiologie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiographie. Vezi definitia »

HOMEOTIPÍE s. f. caracteristică a organelor care, pe același animal, prezintă același tip structural. (< fr. homéotypie) Vezi definitia »