ACREDITÍV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditări. 2. Sumă de bani rezervată de un cumpărător din contul său la o unitate bancară ce servește un furnizor pentru ca acestuia să i se poată face plata în momentul în care dovedește expedierea (predarea) mărfurilor. ♦ Sumă de bani depusă de cineva la o unitate a Casei de economii și consemnațiuni pentru a-i sta la dispoziție (la cerere) la o altă unitate; documentul prin care se certifică o asemenea depunere. [< fr. accréditif]. Vezi definitia »

FACULTATÍV, -Ă adj. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol. (< fr. facultatif) Vezi definitia »

substantiv feminin (pl. porodici) – tomata rosie; regionalism din Transilvania, etimologie maghiara (paradics). Vezi definitia »

CREATÍV, -Ă, creativi, -e, adj. (Livr.) Creator (1). [Pr.: cre-a-] – Din fr. créatif. Vezi definitia »

COMBINATÍV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative. Vezi definitia »