CARACTERIOGRÁMĂ s. f. formulă de exprimare cantitativă a trăsăturilor caracteriale individuale. (< fr. caractériogramme) Vezi definitia »

ANTIRACHÉTĂ adj. invar. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile). Vezi definitia »

MAIEÚTICĂ s.f. Metodă întrebuințată de Socrate în discuțiile filozofice, constând în a scoate la iveală, prin întrebări și răspunsuri dibace, cunoștințele juste pe care le aveau în minte interlocutorii săi. [Pron. ma-ie-u-. / cf. fr. maïeutique, cf. gr. maieutike – priceperea de a moși]. Vezi definitia »

AERODÍNĂ, aerodine, s. f. Vehicul aerian mai greu decât aerul¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodyne. Vezi definitia »

custúră (custúri), s. f. – 1. Lama unui cuțit sau a oricărui instrument tăios. – 2. Cuțit, briceag. – 3. Cuțit care nu taie. – 4. Cuțit de rindea. – 5. Brăzdar de plug. – 6. Cuțit de cizmărie. – 7. Creastă de munte, pisc. – Var. custure, cusutură, cuțitură. Mr. custură. Origine incertă. Apare și în bg., slov. kustura, sb. kùstura, mag. kusztor(a), fapt pentru care s-a considerat de origine sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 89; Conev, 66, 69); însă cuvîntul nu poate fi autentic sl., și mai curînd pare a proveni din rom. (Berneker 652; Skok, Slavia, IV, 338; cf. și Capidan, Raporturile, 207 și Drăganu, Dacor., VII, 109, pentru originea rom. a mag.) Astfel stînd lucrurile, se consideră că custură este o reducere de la cuțitură, din lat. *cotire „a face vîrf”, cu aceeași reducere ca neguțător › negustor sau toți trei › tustrei (Laurian; Tiktin; Pascu, I, 74; DAR; Scriban). Der. din tc. ustura (Popescu-Ciocănel 27), pare puțin probabilă. Vezi definitia »