RETÓRIC, -Ă adj. De retor; de retorică. ♦ (Peior.; despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. [Cf. lat. rhetoricus, it. retorico]. Vezi definitia »

DIANOÉTIC, -Ă adj. (fil.) referitor la facultatea gândirii discursive, raționale sau la rezultatele acesteia. (< engl. dianoetic) Vezi definitia »

ARÁBIC, -Ă, arabici, -ce, adj. 1. Arab. 2. (În sintagma) Gumă arabică = substanță vâscoasă obținută din lichidul secretat de unele specii de salcâm (sau pe cale sintetică) și folosită ca material de lipit pentru hârtie. – Din fr. arabique. Vezi definitia »

ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -e, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție la baza căreia stă lupta de neîmpăcat între vechi și nou și care nu se poate rezolva decât prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare. – Fr. antagonique (< gr.). Vezi definitia »

ACÍCLIC, -Ă adj. 1. aperiodic. 2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală. 3. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa. (< fr. acyclique) Vezi definitia »