MAGNETOTERAPÍE s.f. (Med.) Fizioterapie făcută cu ajutorul magneților. [Gen. -iei. / < fr. magnétothérapie]. Vezi definitia »

ECTOCARDÍE s.f. (Med.) Anomalie congenitală constând din situarea inimii în afara cardiei. [< fr. ectocardie]. Vezi definitia »

ȘTRENGĂRÍE, ștrengării, s. f. Faptă de ștrengar; poznă, șotie, năzbâtie. – Ștrengar + suf. -ie. Vezi definitia »

PSALMODÍE, psalmodii, s. f. Melodie bisericească monotonă, tărăgănată pe care se cântă psalmii și alte cântări religioase. ♦ P. gener. Cântare, recitare, declamare monotonă. – Din ngr. psalmodhía, fr. psalmodie. Vezi definitia »

ORATORÍE s. f. arta de a întocmi și de a ține discursuri; elocvență, retorică. (< lat., it. oratoria) Vezi definitia »