EXPLETÍV, -Ă adj. Care nu este necesar pentru înțelegerea sensului, putând lipsi din propoziție. [< fr. explétif, cf. lat. expletivus < explere – a umple]. Vezi definitia »

RELATÍV, -Ă I. adj. 1. care există în cadrul unor relații concrete; condiționat, limitat. 2. care este în raport, în relație cu altceva. ♦ pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raportează la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție atributivă; timp ~ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 3. (despre mărimi fizice) care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. ◊ valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (fiz.) mișcare ~ă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ) Vezi definitia »

ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. Vezi definitia »

SUCCESÍV, -Ă, succesivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care urmează unul după altul (fără întrerupere sau la intervale scurte și regulate). ♦ Care are loc, se petrece progresiv, treptat. – Din fr. succesif, lat. successivus. Vezi definitia »

ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif. Vezi definitia »