EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor) Vezi definitia »

PERFORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care perforează. II. s. n. 1. mașină-unealtă de perforat. 2. (inform.) periferic care permite operații de ieșire pe cartele sau pe benzi de hârtie perforate. (< fr. perforateur) Vezi definitia »

INTERPOLATÓR s.m. Autor al unei interpolații. [Cf. fr. interpolateur, lat. interpolator]. Vezi definitia »

ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor. Vezi definitia »

PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreț (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreț (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alți arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. -ător. Vezi definitia »