polégniță s.f. (reg.) 1. polei. 2. brumă. 3. zăpadă. Vezi definitia »

toánă (-ne), s. f. – 1. Atac, insultă, criză. – 2. Capriciu, chef, glumă. Ngr. τόνος „putere, forță”, cf. τονίζω „a accentua”. Der. din sb., cr. tonja „furtună” (Cihac, II, 415) sau de la a tuna (Philipide, Principii, 61; Iordan, Dift., 190) nu este probabilă. La origine trebuie să fie termen medical. – Der. tonatic (var. tonos), adj. (capricios, năzuros); tonoasă, s. f. (Trans., zburdălnicie, șotie). Der. neol. ton, s. n., din fr. ton (mr. ton, din ngr.); tonalitate, s. f., din fr. tonalité; tonic, adj., din fr. tonique; atonal, adj., din fr. atonal; intona, vb., din fr. entonner; tonisi, vb. (a compune, a pune pe muzică), din ngr. τονίζω (Tiktin). Vezi definitia »

FURNITÚRĂ s.f. (la pl.) 1. Marfă, obiecte furnizate. ♦ Obiecte mărunte de birou, rechizite. 2. Material accesoriu folosit în croitorie (ață, căptușeală, nasturi etc.) [< fr. furniture]. Vezi definitia »

BUFĂIÁLĂ, bufăieli, s. f. (Rar) Chicot. – Din bufăi (rar întrebuințat) + suf. -eală. Vezi definitia »

CLEMATÍTĂ, clematite, s. f. (Bot.) Clocoțel (Clematis integrifolia) – Din fr. clématite. Vezi definitia »