huníe (-íi) s. f. – Pîlnie. – Mr. hunie. Bg., sb. hunija, din ngr. χουνί ‹ gr. χῶνος (DAR; Conev 39), cf. tc. huni. Vezi definitia »

ELECTROMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică, în care sfârșitul unei reacții este pus în evidență prin variația potențialului unui electrod cufundat în soluția de analizat; potențiometrie. (< fr. électrométrie) Vezi definitia »

DENTONOMÍE s.f. Clasificare a dinților. [Gen. -iei. / < fr. dentonomie, cf. lat. dens – dinte, fr. nomos – regulă]. Vezi definitia »

CITATOMANÍE s.f. Manie de a cita în mod abuziv, mecanic, fără interpretare. [< citat + manie]. Vezi definitia »

METEOROSCOPÍE s. f. studiu științific al meteorilor. (< fr. météoroscopie) Vezi definitia »