AFONÍE s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [< fr. aphonie, cf. gr. aphonia]. Vezi definitia »

POLIURÍE s.f. Eliminare abundentă de urină. [Pron. -li-u-, gen. -iei. / < fr. polyurie, cf. gr. polys – mult, ouron – urină]. Vezi definitia »

HIGROSCOPÍE s.f. Higrometrie. [Gen. -iei. / < fr. hygroscopie]. Vezi definitia »

GEOTERMÍE s. f. 1. căldură internă a Pământului. 2. parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. (< fr. géothermie) Vezi definitia »

RICKETTSIEMÍE s. f. prezența rickettsiilor în sânge. (< fr. rickettisiémie) Vezi definitia »