TEÓRBĂ, teorbe, s. f. Instrument muzical mai mare decât lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. [Pr.: te-or-] – Din fr. théorbe. Vezi definitia »

PÁLMĂ², palme, s. f. (Înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ◊ Palmele academice = distincție în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. – Din fr. palme. Vezi definitia »

HÉRSĂ, herse, s. f. Grătar metalic care închidea intrarea cetăților medievale, servind ca barieră auxiliară a porții. – Din fr. herse. Vezi definitia »

CONIÓZĂ s.f. Boală produsă de pătrunderea și fixarea în organism a pulberilor. [< fr. coniose, cf. gr. konis – praf]. Vezi definitia »

cúlă (cúle), s. f. – 1. Turn, foișor. – 2. Casă boierească fortificată. – 3. Turn boltit în care se păstra visteria, în palate. – 4. Tezaur, bogăție. – 5. Beci boltit. – Mr., megl. culă. Tc. kula, din arab. kulle (Șeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα, ϰουλές, alb. kulë, bg., sb., cr. kula. Vezi definitia »