EMPÓRIU s. n. (ant.) agenție comercială într-o țară străină. ◊ edificiu amenajat pentru operații și tranzacții comerciale. (< lat., fr. emporium) Vezi definitia »

NEOBLIGATÓRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obligatoriu. Vezi definitia »

PROMÉȚIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -țiu. / < fr. prométhium]. Vezi definitia »

CUSURGÍU, -ÍE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu. Vezi definitia »

nucíu, -íe, adj. (reg.) care este de culoarea lemnelor de nuc. Vezi definitia »