EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare, expunere ostentativă. ♦ (La pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [Var.: exhibițiúne s. f.] – Din fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis. Vezi definitia »

IHTIOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul peștilor. (< fr. ichtyologie) Vezi definitia »

MĂTĂHÚIE, mătăhui, s. f. (Reg.) Matahală. – Cf. magh. mátoha. Vezi definitia »

TAXIOLOGÍE s. f. disciplină care urmărește optimizarea acțiunilor umane prin aplicarea ciberneticii și a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om. (< fr. taxiologie) Vezi definitia »

CONCATENÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio]. Vezi definitia »