REGULAMÉNT s. n. 1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații. 2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. (< lat. regulamentum) Vezi definitia »

ULTRAELEGÁNT, -Ă adj. deosebit de elegant. (< ultra- + elegant) Vezi definitia »

APUNTAMÉNT s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului unei ape, servind la acostarea navelor. – După fr. appontement. Vezi definitia »

INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ◊ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum]. Vezi definitia »

ANAVIRULÉNT, -Ă adj. (despre vaccinuri) format dintr-un anavirus. (< fr. anavirulent) Vezi definitia »