CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent) Vezi definitia »

ERÍSTICĂ s.f. Arta de a controversa, folosind argumente subtile sau artificii sofistice. [< fr. éristique, cf. gr. eristikos < erizein – a discuta în contradictoriu]. Vezi definitia »

SCHÍZĂ s. f. (bridge) acțiunea de a schiza. (< fr. squeeze) Vezi definitia »

HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă (3). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiogramme. Vezi definitia »

AUDIOFRECVÉNȚĂ s. f. frecvență a oscilațiilor sonore percepute de auz. (< fr. audiofréquence) Vezi definitia »