DISTRIBUTÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ideea de distribuție. ♦ numeral ~ = numeral care indică repartizarea numerică a obiectelor sau ființelor; atenție ~ă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată. 2. (mat.) care prezintă distributivitate. (< fr. distributif, lat. distributivus) Vezi definitia »

EXCLUZÍV, -Ă adj. v. exclusiv. Vezi definitia »

PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv. Vezi definitia »

FLECTÍV s. n. unitate morfemică reprezentată printr-unul sau mai multe morfeme dependente, care se așază după radical. (< fr. flectif) Vezi definitia »

PROCLAMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [Cf. it. proclamativo]. Vezi definitia »