INCISÍV², -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif. Vezi definitia »

PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv. Vezi definitia »

INTRANSITÍV, -Ă adj. v. intranzitiv. Vezi definitia »

PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr. punitif, cf. lat. punire – a pedepsi]. Vezi definitia »

SELECTÍV, -Ă adj. 1. care constituie, efectuează o selecție (2). 2. (despre sisteme tehnice sau fizico-chimice) care realizează o alegere adecvată a anumitor mărimi sau elemente dintr-un grup. ◊ (despre un aparat radioreceptor) care poate recepționa clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 3. (stat.) cercetare ~ă = cercetare a unei colectivități pe baza unui eșantion. (< fr. sélectif) Vezi definitia »