CORONÚLĂ s.f. (Bot.) Ansamblul apendicelor care însoțesc petalele unei flori. [< fr. coronule, cf. lat. coronula – coroniță]. Vezi definitia »

TALÁNGĂ, tălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s. f.] – Cf. balangă. Vezi definitia »

PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra. Vezi definitia »

AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore. Vezi definitia »

manevră, manevre s. f. 1. (mai ales la pl.) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. 2. (intl.) faptă antisocială. 3. (deț.) afacere cu obiecte interzise în penitenciar. Vezi definitia »