HALOCROMÍE s. f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuși organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie. Vezi definitia »

SPLENECTOMÍE s. f. ablațiune a splinei. (< fr. splenectomie) Vezi definitia »

EGOFONÍE s.f. Voce asemănătoare behăitului caprei, întâlnită în isterie și în paralizia generală progresivă. [< fr. égophonie, cf. gr. aix – capră, phone – sunet]. Vezi definitia »

PALUDOMETRÍE s. f. ansamblu de cercetări pentru măsurarea stării endemice a paludismului. (< fr. paludométrie) Vezi definitia »

CAMÉLIE s.f. Plantă ornamentală cu frunze totdeauna verzi, cu flori mari, albe sau roșii. [Gen. -iei. / < fr. camélia, cf. Camelli – numele misionarului care a adus această plantă în Europa]. Vezi definitia »