Definita cuvantului divin
DIVÍN, -Ă adj. 1. dumnezeiesc; de la zei. ◊ făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (fig.) minunat, splendid, încântător. (< fr. divin, lat. divinus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu divin
DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina. Vezi definitia »
STRAPONTÍN s. n. v. strapontină. Vezi definitia »
taín (-nuri), s. n. – Rație, porție. – Mr. tăine, megl. tain. Tc. (arab.) tayan (Șeineanu, II, 345; Roesler 603; Lokotsch 1994), cf. ngr. ταïνι, bg., sb. tain. – Der. taingiu, s. m. (furier), înv., din tc. tayinci. Vezi definitia »
RADIOMAGAZÍN s.n. Emisiune cu caracter diferit (informativ, cultural) transmisă prin radio. [< radio- + magazin]. Vezi definitia »
TOCSÍN, tocsine, s. n. (Franțuzism) Clopot de alarmă. – Din fr. tocsin. Vezi definitia »