MICROFÓN s.n. Aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, folosit în telefonie, în radiofonie etc. [< fr. microphone, germ. Mikrophon, cf. gr. mikros – mic, phone – voce]. Vezi definitia »

SILÓN, siloane, s. n. Fibră textilă poliamidică folosită la fabricarea unor confecții. – Denumire comercială. Vezi definitia »

REPORTOFÓN s. n. magnetofon special pentru reportaje. (< report/er/ + /magnet/ofon) Vezi definitia »

STATION-WAGON STÉIȘN-VAGÓN/ s. n. automobil carosat pentru transportul persoanelor și al bagajelor. (< engl. station-vagon) Vezi definitia »

CANÓN s. n. 1. normă, regulă fundamentală. ◊ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon) Vezi definitia »