machior, machiori s. m. (intl.) bătăuș, huligan. Vezi definitia »

ONÓR s.n. 1. (Mai ales în pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur]. Vezi definitia »

ASCULTĂTÓR, -OÁRE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, care audiază o muzică, o conferință etc. – Din asculta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

MÂNZIȘÓR, mânzișori, s. m. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzac. – Mânz + suf. -ișor. Vezi definitia »

PLANIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care planifică. II. s. m. f. specialist în întocmirea planurilor de producție. III. s.n. (inform.) program specializat al sistemului de operare al unui calculator, destinat alocării resurselor sistemului în vederea desfășurării unor activități. (< planifica + -tor, /III/ după engl. scheduler) Vezi definitia »