CAEN [cã], oraș în NV Franței (Normandia), legat de Marea Mînecii printr-un canal; 183.5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de min. de fier. Metalurgie, echipament electric, produse chimice și textile. Universitate (1432). Abația Sf. Ștefan fundată de Wilhelm (William) Cuceritorul (sec. 11-12). Biserica Saint-Pierre (sec. 11-13). Muzeu. A suferit mari distrugeri în timpul debarcării Aliaților în Normandia (1944). Vezi definitia »

TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la fața locului; la locul de muncă. [< fr. terrain]. Vezi definitia »

CAROTÉN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov]. Vezi definitia »

Termen generic, ce acopera o gama variata de lucruri,obiect/e cu destinatie necunoscuta.Ex.:„Cred ca un O.Z.N.-Nu, cred ca este o futca!” Vezi definitia »

XILÉN s. m. hidrocarbură benzenică, lichidă, omolog superior al toluenului, din gudroanele de huilă. (< fr. xylène) Vezi definitia »