TRÍO s.n. 1. Ansamblu alcătuit din trei interpreți; compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; terțet. 2. (Fam.) Grup de trei. ♦ (Tehn.) Laminor trio = laminor cu trei cilindri. [Pron. tri-o. / < it., fr. trio]. Vezi definitia »

TRÍO s. n. 1. compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau instrumente. ◊ secțiune mediană a unor forme tripartite (scherzo, menuet, marș etc.) 2. formație instrumentală din trei interpreți. 3. (fam.) grup de trei persoane. 4. (tehn.) laminor ~ = laminor cu trei cilindri. (< it., fr. trio) Vezi definitia »

MIO²- elem. „mai mic, mai puțin”. (< fr. mio-, cf. gr. meion) Vezi definitia »

CON BRÍO loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu strălucire. [< it. con brio]. Vezi definitia »

ÁPIO s.m. Denumire comercială pentru varietatea de țelină de la care se consumă tulpina groasă, nu rădăcina (Apium graveolens, varietate dulce), din sp. apio. Vezi definitia »