CORECTOPÍE s. f. Anomalie a poziției pupilei, constând în faptul că ea nu este situată în centrul irisului. – Din fr. coréctopie. Vezi definitia »

MĂRUNTÁIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale și la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominală. ◊ Expr. A ști toate măruntaiele (din cineva) a cunoaște gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ♦ Interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor și al conștiinței. [Pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia. Vezi definitia »

DENOMINÁȚIE, denominații, s. f. (Livr.) Denumire, numire. – Din fr. dénomination. Vezi definitia »

INTERSÉCȚIE s.f. Întretăiere; punct, loc de întretăiere. ♦ Loc de întâlnire sau de încrucișare a două sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersecțiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio]. Vezi definitia »

TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s. f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie. Vezi definitia »