ERUCIFÓRM, -Ă adj. (Biol.) În formă de omidă, cu aspect de omidă. [< fr. eruciforme, cf. lat. eruca – omidă, forma – formă]. Vezi definitia »

STENOTÉRM, -Ă adj. (Biol.; despre organisme; op. euriterm) Care suportă doar variații limitate ale temperaturii mediului înconjurător. [< fr. sténotherme, cf. gr. stenos – limitat, therme – căldură]. Vezi definitia »

ȘARM s. n. (Livr.) Farmec, grație. – Din fr. charme. Vezi definitia »

țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt). Vezi definitia »

FILICIFÓRM, -Ă adj. cu aspect de ferigă. (< lat. filiciformis) Vezi definitia »