GÚTUS s.n. (Ant.) Vas cu gâtul foarte strâmt (din care se vărsa picătură cu picătură vinul pentru sacrificii). [< lat. guttus]. Vezi definitia »

GRÉCULUS s. m. (ant.) denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. (< lat. graeculus) Vezi definitia »

TÉRMINUS s. n. inv. 1. demarcație (stâlp, stelă) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. loc, punct care marchează sfârșitul. ◊ punct final de oprire al unui mijloc de transport; stația ultimă; capăt. (< fr., lat. terminus) Vezi definitia »

LÁPSUS s.n. Neputință momentană de a-și aminti ceva. ♦ Folosire a unui cuvânt în locul altuia din neatenție; greșeală de vorbire (lapsus linguae) sau de scriere (lapsus calami). [Pl. -suri. / < fr., lat. lapsus]. Vezi definitia »

ANTITAURUS, lanț muntos (alt. max.: Erclyas Dağ, 3.917 m) în Turcia asiatică, de-a lungul țărmului M. Mediterane, alcătuit din roci sedimentare, format din două culmi paralele: Tahtali Dağlari (Bey Dağ, 3.054 m) și Binboğa Dağ (2.830 m). Pantele nordice au o vegetație de stepă, iar cele sudice sînt acoperite cu păduri subtropicale. Vezi definitia »