BIORITMOLOGÍE s. f. studiu științific al bioritmurilor. (< bioritm + -logie) Vezi definitia »

NUTRÍȚIE s. f. ansamblul funcțiilor organice prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor. (< fr. nutrition, lat. nutritio) Vezi definitia »

OSTEOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază oasele; scheletologie (1). (< fr. ostéologie) Vezi definitia »

AEROTERAPÍE s. f. metodă de tratament al unor boli bazată pe aerul curat. (< fr. aérothérapie) Vezi definitia »

DEMONOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul demonilor. [Gen. -iei. / < fr. démonologie, cf. gr. daimon – demon, logos – știință]. Vezi definitia »