ABSTRÚS, -Ă, abstruși, -se, adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat. – Din fr. abstrus. Vezi definitia »

LÍTUUS s.n. Baston încovoiat pe care îl purtau augurii. [Pron. -tu-us. / < lat. lituus]. Vezi definitia »

CALÁMUS s. n. 1. Partea bazală, goală în interior, a unei pene. 2. Tip de tulpină neramificată, asemănătoare părului. 3. Instrument de scris antic, din tulpină de stuf. (din lat. calamus < gr. kálamos = tulpină, tub (de scris)) [def. 1., 2. MDN, 3. Brockhaus] Vezi definitia »

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus. Vezi definitia »

SÍNUS², sinusuri, s. n. Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv și lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic. – Din fr. sinus. Vezi definitia »