PARVENITÍSM s. n. Tendința, dorința de a parveni (1) cu orice preț; situație de parvenit; mod de comportare, atitudine de parvenit. – Parvenit + suf. -ism. Vezi definitia »

ELECTROTROPÍSM s.n. Orientare în anumite direcții a organismelor vii sub influența curentului electric; galvanotropism. [< fr. électrotropisme]. Vezi definitia »

ANTIINTELECTUALÍSM s.n. Concepție idealistă care neagă posibilitatea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii. [< rus. antiintellektualizm, cf. fr. antiintellectualisme]. Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »

MENTÍSM s.n. (Med.) Tulburare mintală caracterizată prin desfășurarea tumultuoasă, incoercibilă a ideilor și amintirilor. [< fr. mentisme]. Vezi definitia »