EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. Vezi definitia »

INIMICÍȚIE s.f. (Liv.) Dușmănie, ură. [Gen. -iei. / < lat. inimicitia]. Vezi definitia »

GLOSALGÍE s.f. (Med.) Glosodinie. [< fr. glossalgie, cf. gr. glossa – limbă, algos – durere]. Vezi definitia »

pâinăríe, pâinăríi, s.f. (înv.) brutărie. Vezi definitia »

PARTENOGAMÍE s. f. autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, fără participarea nucleului mascul. (< fr. parthénogamie) Vezi definitia »