áspru (áspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. Vezi definitia »

XILOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cubajului lemnelor. (din fr. xylomètre) Vezi definitia »

PERICÉNTRU s. n. punct de pe orbita unui corp ceresc, la cea mai mică depărtare de corpul central, față de care se mișcă. (< fr. péricentre) Vezi definitia »

SENSITOMÉTRU s. n. instrument folosit în sensitometrie. (< fr. sensitomètre) Vezi definitia »

ANGELOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică angelolatria. (< fr. angélolâtre) Vezi definitia »